Zaraza


ZARAZA

Autor Cristian Gabriel Vulpoiu

Într-o eră de interbelice vâltori,
Când doar iubirea ne mai era speranță,
Tu, Zarază, ai fermecat pictori și scriitori
Și ai iubit cu o frivolă cutezanță.

Trupul tău, cântat de atâția menestrei,
Și visat în nopțile de foc de trubaduri
A găsit ale iubirii prea ascunse chei,
Tu ai fost raiul printre atâtea iaduri.

Ai câștigat războiul cu moartea prin plăceri,
Și sângele l-ai transformat în primăvară
De altfel, multe redute tu vei cuceri
Transformându-te în luceafărul de seară.

O, tu, Zarază, o eroină-ntre femei,
Jos pălăria-n fața ta, dorit-o,
Ne-ai învățat care este al vieții temei
Că-n viață este bine să fii și incognito.

Din trupu-ți spăimântat dar totuși suav și cald,
Pe bărbați tu i-ai lăsat de și-au făcut velință
Buzele-ți dulci, sclipirile de smarald
Cu bine ți-au dus la sfârșit sacra sentință.

Lasă un comentariu